Să nu îndrăznești să mori, Ion Iliescu!

Tovarășe Iliescu, spre deosebire de cei care-ți doresc moartea, eu îți doresc să trăiești mult și bine. Atâta cât e nevoie ca să vezi cum ți se dărâmă construcția ”comunismului cu față umană”, respectiv încrengătura mafiotă de șpăgi și jaf la drumul mare pe care tu ai permis-o, incurajat-o și la care tu, Ion Iliescu, ai pus piatra de temelie.

Săracule cinstit, știu că ești criminal din convingere. Știu că atâta vreme cât vei trăi, o vei face cu speranța că România nu putea fi altceva decât o slugă a Rusiei, că România nu poate fi decât vasalul Moscovei, indiferent cine ar conduce-o, că România nu poate supraviețui altfel decât ca satelitul Maicii Rusii. Și mai știu că suferi, Ion Iliescu… Suferi pentru că vezi cum ți se dărâmă șandramaua cârpită din cărămizi, chirpici, cartoane și bucăți de tablă. Suferi când vezi că mulți dintre români te-au ”mirosit” din clipa în care ai apărut dând din mâini la ”televiziunea liberă”. Suferi pentru că au supraviețuit destui mineriadelor care să-și amintească in fiecare an, in fiecare lună, in fiecare zi, in fiecare oră, in fiecare clipă că tu ești cel care ai asmuțit român contra român. Că tu, cu mâna altora, cu bâta altora, cu bastonul altora, ai mutilat, ai violat și ai ucis.

Săracule cinstit, regreți că au rămas destui părinți care-și plâng copiii răpuși de gloanțe la ”revoluția” ta… Știu că te doare asta dar sper să te doară atât de tare încât regretul că n-ai masacrat mai mulți dintre noi să te țină în viață făcând scenarii despre cum ar fi fost să omori, nu 1000 de oameni, ci 10.000, 1.000.000. Un criminal în serie nu e niciodată mulțumit, întotdeauna vrea mai multe victime, mai multe lacrimi, mai multă durere.

De aceea, Ion Iliescu, eu nu-ți doresc moartea. Îți doresc să trăiești atâta cât să vezi cum șpăgarii, hoții, jefuitorii pe care i-ai crescut, i-ai încurajat, i-ai protejat, să înfunde pușcăriile și să dea banii înapoi. Îți doresc să trăiești zvârcolindu-te la fiecare Hrebenciuc, la fiecare Cocoș, la fiecare Năstase, la fiecare Niro, la fiecare Andronescu arestat. Să te doară de fiecare dată inima aceea de piatră pe care o ai în pieptul tău de comunist criminal. Să suferi vâzându-ți construcția cum se prăbușește și mai mult de atât, Ion Iliescu, să te doară neputința ta de a distruge România, deși Iadul ți-e martor că ai încercat din toate puterile…

Trăiește, criminalule, trăiește să vezi cum crimele ți se întorc împotrivă-ți,  cum fiecare victimă a ta e răzbunată cu fiecare cărămidă ce cade din ceea ce ai construit. Cu fiecare corupt pedepsit. Mi-ar plăcea să știu că fiecare mafiot închis îți dă o durere în piept, că fiecare condamnare îți pricinuiește o adâncă suferință.

Să nu îndrăznești să mori, Ion Iliescu!