Politica este o curvă doar pentru curvari

Lipsa unei adevărate concentrări a forțelor democratice în viața politică românească a condus la un fenomen extrem de periculos, acela de a face ca formarea unei majorități parlamentare să fie dependentă de formațiuni sau persoane politice din cele mai ciudate. Dincolo de realitatea implacabilă a procentelor asigurate de UDMR, de care orice alianță cu pretenții de guvernare este silită să țină cont, intervin și alte mișcări centrifugale care, din păcate, selectează la marginea societății tot ceea ce este mai rușinos și penibil. Din păcate, acolo la marginea societății se află și simpatiile unui număr apreciabil de români. Tendința  liderilor USL de a captura acest electoral este tot mai evidentă. Ultima achiziție a PNL-ului, George Becali demonstrează că nu doctrina liberală sau principiile dreptei îi interesează pe crino-liberali ci cele câteva procente pe care le-ar putea obține pe seama ”brânzei” PNG-iste.

De cealaltă parte, trădătorii UNPR sunt reprimiți cu brațele deschise tocmai de cei care i-au înfierat cu cuvinte grele. PSD-ul se dovedește, iată, că pupă unde a scuipat și , drept garanție,  cedează câteva locuri eligibile. Dintr-o dată, trădat și trădător se fac frați pentru a trece puntea.

Această inconsistență doctrinară nu face altceva decât să scoată în evidență caracterul frivol al clasei noastre politice: încă o dovadă că politica ar fi o curvă. De fapt, de la Iliescu încoace s-au tot chinuit liderii stângii să ne explice că asta e politica și că n-ar trebuim să avem mari așteptări de la ea. Este vorba de un punct de vedere pervers prin care ni se induce ideea că n-ar trebui să avem mari așteptări de la politicienii noștri, pentru că, nu-i așa, se află în slujba unei prostituate. La ce să mai căutăm onorabilitate când toți ar fi ”o apă și-un pământ”.  În acest context, personaje ca Gigi Becali, Dan Diaconescu sau Radu Mazăre își pot ascunde petele, pot deveni dezirabili.

Dincoace de această extremă, pe un inel interior vin hahalerele. Ele pozează fie ca independenți, fie ca originali. Un bun exemplu este doctorul Oprescu. Om cu pregătire universitară, nu poate fi acuzat de prostie. Cu un limbaj colorat, bine înghițit de mediocri, și cu o oarecare inteligență în relațiile cu oamenii cărora le poate ghici micile mize, el este capabil să puncteze tocmai acolo unde ți-ar plăcea să fii atins: ”I-auzi, frate, ce bine le zice, parcă mi-a luat vorba din gură!” Aproape că nici nu mai e nevoie să și facă ceea ce a cuvântat pentru că restul este lucrat de credulitatea celui care apreciază acest soi de discurs. Dacă o dă puțin și în bășcălie, rețeta pare a fi perfectă și bătălia aproape câștigată. Cu acest mod de a fi Oprescu a câștigat Primăria Capitalei și, se pare, va da și bătălia pentru prezidențiale.

Restrângând spre nucleu această nebuloasă a politicii românești vom vedea că există și politicieni serioși, nu neapărat și capabili, care ar putea schimba această imagine suprapusă intenționat de către cei interesați să ne mențină în zona dezinformării. Multă vreme am crezut că lipsa de finanțare a educației și culturii ar ține doar de priorități economice. Nu mi se părea corect dar tindeam să ”înțeleg” că, deocamdată, nu se poate mai mult. Tocmai aici, însă, mi se pare acum, că este buba. Neglijarea educației mi se pare, dintr-o dată, programatică. Există, indubitabil, interes din partea clasei politice de a menține electoratul în mediocritate. Spun electoratul pentru că nu mai suntem priviți ca indivizi, ca oameni, ci ca posibili votanți. Numai dacă ne gândim la situația învățământului și nu putem să scoatem din calcul ultimele tendințe revizioniste ale doamnei Andronescu. Intenția slab camuflată de a reporni ”Fabricile de diplome” mi se pare a fi una din cele mai grave măsuri de îndobitocire. Nu se poate să nu observăm cu toții că au apărut deja profesori proveniți  din aceste fabrici. E mai mult decât penibil să participi la vreo oră predată de aceștia. Nu pot să nu fac acum o paralelă cu un text biblic, tot nu pot unii înghiți asemenea referiri: ” Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor.” Poftiți și vedeți ce se întâmplă cu cei care ar trebui să fie lumina lumii! Tare mi-e teamă că veți fi mai mult decât dezamăgiți. Aceste lipsuri ar trebui să fie cumva suplinite. Dacă instituțiile dorm antonescian, ar trebui ca intelectualitatea acestei țări să iasă din letargie. Politica este o curvă doar pentru curvari. E timpul să avem oameni noi în politică.