Când un boschetar ajunge prim ministru…

Imaginile de la consultările de ieri de la Cotroceni pe tema reduceriii CAS au făcut înconjurul și deliciul internetului. Ar fi meritat să înconjoare planeta cu escală la Bollywood unde să poposească pentru un film lacrimogen cu doi tineri neînțeleși, Ioana Petrescu – absolvent de Harvard, Ministrul Finanțelor în anul de grație 2014, zisă madam Garlic, doamna Usturoi și mai nou, Investează, și primul ministru al României, fost boschetar din gara Parisului, politrucul inventat, crescut și furajat, hrănit cu ouă crude de la Cornu de marele Năstase, Victor Ponta.

Nimic pe lumea asta nu ne-ar fi putut pregăti suficient pentru carnagiul care a urmat, cu toate că nu i-am bănuit niciodată pe cei doi ca fiind excesiv de inteligenți… Ponta, de pildă, are o inteligență nativă ce dublează perfect o șiretenie tipică ticălosului din naștere, peste care se suprapune o mitomanie năpraznică, patologică, o nesimțire, impertinență dobândită probabil pe maidanele și gările prin care și-a făcut veacul de vagabond. De la tuta de la Finanțe mă așteptam însă să vină cu niște copiuțe prinse cu ace cu gămălie la tivul fustiței, scrise în palmă sau, pentru că suntem totuși în 2014, cu căști în urechi și un coleg mai răsărit din Minister care să-i sufle răspunsurile. N-a avut nimic din toate astea, probabil pentru că în nesimțirea sa, Victor Ponta, i-o fi spus că dacă merge cu el, nu are de ce să teamă. Sunt sigură că Victor Ponta s-a dat cocoș, lăsându-i impresia fetei ăleia cu alură de tocilară, de călugăriță săracă cu duhul, că îi zice el președintelui vreo două în caz că tutei i se pune vreo întrebare la care să nu știe răspunde.

După cum chiar prim plagiatorul mincinos al țării a recunoscut, a pregătit-o pe Madame Usturoi în mașină. Nu ne mirăm, a mai făcut el un guvern în mașină, în drum spre Brașov, pe genunchi, cu cealaltă loază, Antonescu. Am văzut ce-a ieșit și ce s-a ales, respectiv praful și pulberea. Acum, neștiind că vreodată secretul a ceea ce se întâmplă la o consultare cu președintele va scăpa în lume, a considerat că dacă tot nu știe nimeni nimic, el va putea ieși liniștit și acum în fața presei și să facă ceea ce știe el cel mai bine, adică să mintă cu nerușinare. Și a făcut-o. A mințit, nervos fiind că i s-a știrbit imaginea de macho în fața tutei, că din cocoșul ce s-a dat la intrare a rămas doar o orătanie golașă, jumulită cu sadism de fiecare pană, sângerând din toți porii, cu orgoliul țăndări și imaginea de mascul feroce, de om de stat, franjuri.

Traian Băsescu a râs aproape tot timpul. Amar uneori, dar a râs. Când nu-ți rămâne altceva, când știi că România a ajuns la fundul sacului și la sapă de lemn, când știi sigur că după tine se alege praful de munca ta iar țara rămâne pe mâinile unor ageamii incompetenți, nepăsători, hoți și mincinoși, îți mai rămâne doar să râzi și să constați că temerile tale cele mai adânci se adeveresc. Ai dovezile vii în fața ochilor și cum nu poți să dai cu ele de pereți, stai doar și te-ntrebi de unde-au răsărit monumentale acelea de cretinism.

După bâlbe, curățat scame imaginare, ochi dați peste cap, priviri în tavan și câteva obrăznicii specifice acestei primate, Victor Ponta a spus că ”Lăsați, România se descurcă”, samavolnicia supremă, un enunț impertinent chiar și venind de la Ponta. România se descurcă foarte bine cocoșată de taxe, cu salarii de mizerie, cu o clasă politică de Comuna Primitivă, cu hoți și evazioniști ”la greu” (marcă înregistrată Ioana Petrescu). România se descurcă să-și hrănească bine baronii și oligarhii de care nu mai scapă de 25 de ani. România se descurcă foarte bine cu o loază nesimțită și nepricepută în fruntea guvernului. Fuck MTO, oricum el nici nu auzise până ieri ce e MTO-ul ăla, dacă se colorează sau se bagă-n gură, dacă se mănâncă sau se bea, dovadă perplexitatea cu care a primit informația de la președinte ”Avem și MTO-ul…”. ”Poftiți???” a bâiguit uluit, Ponta. Imaginea habarnismului personificat o găsiți în înregistrarea consultărilor.

Cum spuneam, nu ne-am făcut iluzii în ceea ce privește competența primului ministru, nici în cea a vreunui membru al cabinetului său dar nici în cele mai negre coșmaruri nu ne-am fi închipuit că e atât de praf. N-ar fi nicio problemă dacă ar fi praf în gara din Paris, pe terenul de baschet sau uitându-se la Plușica dar pe mâna acestui idiot sunt banii noștri, viața noastră, viitorul nostru. Și vrea să fie președinte, nu de alta dar încă nu l-au cunoscut toți șefii de state și n-a terminat încă să ne facă de râs pe tot mapamondul. Nici n-a băgat țara încă în faliment.

În final, Ioana Petrescu, repetă după mine: Eu investesc, el investește, ei investesc. Nu e nici ”să investește”, nici ”să investează”. Marș înapoi la școală, loază! Nu, nu la Harvard, la școala generală…