9 Decembrie 2012, Ziua Victoriei Revoluţiei Antinaţionale şi Antiromâneşti

Dan Popica

Autor: Dan Popica

alegeri

2012, Anul Victoriei” este sloganul de bază al USL, afişat zilele acestea pe aproape toate materialele electorale expuse opulent mai peste tot.


Ca orice victorie, ea este rezultatul unui “război”. Împotriva statului de drept, singurul inamic logic având în vedere componenţa alianţei USL. Pentru că, în mai toate ţările democratice din lume, în general “războiul” se duce între stânga şi dreapta politice, doar în democraţia noastră originală şi dâmboviţeană două extreme se pot coaliza, bineînţeles motivate de interese pe cât de obscure pe atât de perverse.


 “Războiul” a început cam prin 2008. Era în vremea când lucrurile se aşezau pe făgaşul lor, abia devenisem şi noi parte a unei Europe demult dorite, după mulţi ani România înregistra în sfârşit un aşa numit “boom economic”. Dar în aceeaşi perioadă, “hoţii de boi” cam începeau să fie scoşi la lumină de o justiţie care începea să-şi facă treaba din ce în ce mai netimorat, timorându-i în schimb pe penalişti, aceştia declarându-se solidari în dosarele lor, din ce în ce mai numeroase şi stufoase. Şi pentru că “boi” ar mai fi fost de furat s-a conceput un plan care s-o anihileze. Primele semne ale “războiului” au apărut în mârâielile – simple moţiuni de prin Parlament. Apoi a urmat o mică victorie notabilă, din 13 Octombrie 2009, când prima moţiune de cenzură a dărâmat guvernul Boc 1. Nu a fost de-ajuns, aşa că cei doi aliaţi, PSD şi PNL au hotărât să-şi unească frustrările şi urile în Protocolul USL, parafat scriptic în Februarie 2011, alianţa fiind validată definitiv în Septembrie 2011.


“Războiul” efectiv a izbucnit în 27 Aprilie 2012, când au reuşit să preia puterea, în fruntea bucatelor ajungând unul din cei doi co-preşedinţi ai acestei adevărate alianţe contra naturii, cu inexplicabila complicitatea a unor Iude ce şi-au trădat ţara pentru un pumn de arginţi. Pentru că lucirea pumnului de arginţi le-a fost mai dragă.


Şi nebunia a început.


Mai întai la alegerile locale din Iunie 2012, când au fost utilizate mai toate armele posibile într-un tir susţinut şi concentrat în denigrarea sub orice formă a duşmanilor. Astfel, demenţa din acele zile a pus la pământ contracandidaţii care au fost complet anihilaţi în faţa asaltului mortal de abjecţii, minciuni şi invective, impus de cei doi co-demenţi ai acestei armate demente.


După care s-a trecut la executarea celor doi preşedinţi ai celor două camere ale Parlamentului. Reuşită fără echivoc, în pofida zbaterilor fără succes ale adversarului. Unul din cei doi co-demenţi fiind deja Prim Ministru, celălalt a fost numit Preşedinte al Senatului, dar acţiunea s-a dovedit doar o etapă în invazia planificată.


A urmat Avocatul Poporului, căzut victimă total nepregatită unei strategii extrem de pregătite din vreme, ce avea în vedere spulberarea singurului obstacol legal în faţa avalanşelor de ordonanţe de urgenţă ce urmau sa vină. Atunci, într-o dezbatere televizată am auzit întrebarea ce încerca să motiveze oarecum acţiunea: “…să fim serioşi….pe tine te reprezintă acest Avocat al Poporului”? Autoarea ei este actuala demisionară din UNPR, proaspăt ieşită din politică şi emiţătoare de păreri L.Şandru. Întrebarea era adresată cuiva din platou, dar şi acum încă simt că trebuie să-i răspund, pentru că m-am simţit direct vizat de întrebare: “Da, mă reprezenta, iar actualul V. Dorneanu în niciun caz nu mă reprezintă”.


Momentul culminant a fost atins simultan de două explozii de proporţii, ce au zguduit statul de drept până în temeliile sale abia clădite. Una a produs suspendarea Preşedintelui, iar cealaltă amputarea parţială a Curţii Constituţionale, amputare ce a vizat exact acele atribuţii care ar fi putut contrabalansa efectele primei explozii.


Şi a inceput invazia. Cea mai înaltă funcţie în stat a fost acaparată vremelnic de cel de-al doilea ipochimen şef, care, în răstimpul celor 50 de zile de interimat a încălcat Constituţia aproape în fiecare propoziţie rostită.


Hidoşenia armatei şi a celor doi comandanţi ai ei au ieşit la lumină în toată grozăvia lor.


Atunci Europa a spus “Halt”. Şi au dat puţin înapoi, reparând CCR-ul. Primul Războinic, speriat, poate, de grozăvia înfăptuită şi apăsat de povara unui plagiat purtat în raniţă, iar Războinicul Şef, neputincios în istericalele sale de mic hitlerică neînţeles.


Din postura de spectator mut, poporul a fost chemat să se pronunţe în faţa eşafodului pregătit pentru preşedinte. Verdictul nu s-a putut stabili, pentru că raţiunea a ţinut la distanţă de această sminteală mai bine de jumătate din cei chemaţi, ceilalţi fiind de-a dreptul înglobaţi în demenţa naţională, creierele fiindu-le spălate sistematic şi minuţios ori pur şi simplu neexistând, fiind inventaţi, clonaţi sau înviaţi, după caz.


Lucrurile păreau să se liniştească după această “vacanţă tragică”, dar “războiul” a continuat împotriva oricărei logici. Astfel, au fost atacate, cu mai mult sau mai puţin succes, ANI, DNA, ÎCCJ, CSM, instituţii parte a Statului de Drept. După decapitarea ICR-ului, au fost executate linşaje publice, Cărtărescu, Patapievici şi alţii fiind călcaţi în noroi de cizmele murdare ale unor aşa zişi jurnalişti, în fapt mercenari ai denigrării şi propagandei de tip Goebbels. În ajutorul acestora a venit şi cea mai recentă acţiune îndreptată împotriva CNA-ului, acestuia, ca tuturor celorlalte instituţii, pur şi simplu fiindu-i distrusă existenţa, mercenarii ca Gâdea, Badea, Ciutacu, Striblea et. comp. putându-şi de-acum vărsa lăturile în voie pe sticlă.


Ultima redută, electoratul român, se află sub plin asediu, asupra sa utilizându-se toate armele posibile: minciuna, denigrarea, atacul la persoană, ipocrizia şi fariseismul, abjecţia şi duplicitatea, toate în încercarea de a-i smulge o validare absolut necesară în reuşita invaziei. Ţara este invariabil împărţită în două Românii, pe măsură ce oamenilor le dispare şi ultima fărâmă de raţiune.


Şi este previzibil că vor reuşi. Astfel, este foarte probabil ca ziua de 9 decembrie 2012 să fie ziua Victoriei. Dar, Statul de Drept aparţinând de drept poporului, va fi Ziua Victoriei Împotriva Poporului, ziua în care minciuna a învins adevărul, iar raţiunea a fost asasinată de inconştienţă şi îndoctrinarea extremă. Pentru PSD va fi ziua triumfului rânjetului ce ne-a confiscat prima Revoluţie. Pentru PNL va fi ziua victoriei sale împotriva propriei ascendenţe istorice.


Va fi şi Ziua Înfrângerii României raţionale de către o Românie distrusă şi acaparată de o haită de ciolănişti virtuoşi.


După o astfel de victorie, va apare Rezistenţa, în graniţele României raţionale. Ea nu va fugi în munţi şi nici nu se va ascunde în subteran. Va ramâne la vedere, cu puterea cuvintelor şi a faptelor, cântându-şi mai departe imnul “Deşteaptă-te Române”, aşteptând întoarcerea celorlalţi, ca împreună să ne luăm înapoi cea de-a doua Revoluţie confiscată, cea a bunului simţ şi a raţiunii, care va mătura de pe scena istoriei aceşti vremelnici antiromâni.