36 de zile , fără zece ore …

Acesta este timpul scurs de la alegerile parlamentare din 9 decembrie până în momentul scrierii acestor rânduri. Să facem un bilanț fără părtinire a ceea ce au votat românii pentru viitorul lor pe patru ani.  Au votat promisiuni, se știe, dar să nu vezi prăpastia dintre vorbe și puterea reală de a le transforma în fapte înseamnă că-ți dai singur șutul necesar căderii (în prăpastia propriului faliment, al celui casnic). ”Faimosul” document ”Bugetul cetățeanului” ne arată ce s-a votat de fapt.


În primul rând, raportorii au început cu  lamentări referitoare la greaua moștenire lăsată de guvernul precedent (Ponta1, se înțelege, nu ?) – care în mod real nu a guvernat din mai până în decembrie 2012 pentru că a avut de croșetat rezultatele alegerilor din decembrie (liste mistificate pentru locale, un referendum care nu a folosit nimănui dar care a risipit ceva bani din buget, tentative de a găsi miniștri la justiție și educație etc.)


Dar demagogic și lipsit de esență documentul precizează : ”Modelul greșit al austerității nu a fost sustenabil. Românii au vrut schimbare. (Ajustarea a fost necesară din cauza deficitului bugetar prea mare/ Cum s-a făcut? Prin austeritate, inechitate și subdezvoltare. Deși s-a realizat ajustare bugetară, s-a creat o nedreptate socială, au crescut inegalitățile și o subdezvoltare economică.”[1]


În contraparte, ce se propune? ”Un alt model : disciplină, dezvoltare și echitate. (Guvernul este dator să aplice disciplina fiscal-bugetară, să corecteze inechitățile sociale și să ia măsuri care să ducă la dezvoltare. / Disciplină fiscală = reguli aplicabile pentru toți ; contribuabilii corecți trebuie încurajați. Război total evaziunii fiscale. / Disciplină bugetară = reducerea deficitului bugetar, eliminarea risipei în cheltuirea banului public, creșterea eficienței investițiilor / Echitate fiscală = stabilirea unei sarcini fiscale în funcție de puterea fiecăruia de a plăti).”


După cum se observă din formulări, dincolo de criticile aduse în prima parte, ceea ce-și propun să realizeze este enunțat stereotip, demagogic, neînțelegându-se și cum se va ajunge la dezvoltare (”măsuri” , care ?). Ceea ce amuză copios este faptul că se admite din start că există și contribuabili corecți care trebuie încurajați (cum ?, iar nu se spune). Important era mai degrabă să se găsească soluții pentru ca toți contribuabilii să devină corecți. Este ca și cum ai premia pe cineva pentru faptul că nu fură, când este normal și în firea lucrurilor să nu furi. Dar, vorba veche din bătrâni, ”pasărea pre limba ei piere”, sau ”el se jură că nu fură, dar l-am prins cu rața(teza)-n gură”.  Apoi,  niciun cuvânt despre strategia ”războiului total” –  tactică secretă, omerta.


Ultima parte e însă și mai spinoasă și se va vedea în ce măsură se va stabili puterea fiecăruia ”de a plăti”. Vedeți bine că nu se amintește de creșterea puterii de cumpărare, de îmbunătățirea, sau îmbogățirea coșului zilnic, ci de capacitatea de a plăti. Poporul este sursă de venit pentru guvern, nu guvernul este dator să îmbunătățească legile și mijloacele prin care să contribuie la bunăstarea cetățeanului. Oare de ce citind acest document, un ecou al versurilor lui Goga revine strident în memorie ?  – ”ca vita de la plug”.  Curat democrație, ”nu-i așa ?”


Victor Ponta din guvernul 2 nu pare a fi același cu Ponta Victor din guvernul 1. Până în decembrie, ne amenința cu ”vom face”, ”vom mări”, ”vom spori” (cu toate promisiunile centrate pe bunăstarea cetățeanului), dar de pe 9 decembire până acum discursul și-a schimbat centrul de greutate pe ”vom analiza”, ”PIB secret”, ”tranșe”, ”vom încerca”, dacă avem în vedere și documentul ”Starea națiunii” prezentat public acum câteva zile. Așadar, nimic sigur, nimic clar și coerent, doar nesiguranță și incertitudine în strategiile guvernului arată limbajul în care documentele sunt redactate.


Cea mai mare și mai îmbucurătoare veste : fiecare român este dator la stat cu  2500 de euro[2], la care se adaugă 700 de euro/cetățean ”paguba generată de datoriile istorice” (pag. 18).  Bebelușii y compris (plătești pentru că te naști în România – sic!).   ”Ura !!!!!!!” or fi strigând corurile de manifestanți ”ad-hoc organizați” în plină iarnă de Antene în fața Casei Poporului.


Mărirea salariilor bugetarilor era prevăzută de guvernul Mihai Răzvan Ungureanu (n-a fost lăsat) , iar guvernul Ponta2 nu a făcut decât să constate că nu se poate ce zicea guvernul Ponta1 – adică să mărească salariile dintr-un foc, ci eșalonat, țineți-vă bine!, pe 16 luni (un an și patru luni). Adică unul sau maximum două procente lunar, atât cât să anestezieze parțial scăderea puterii de cumpărare.  Și-mi bazez afirmațiile predictive referitoare la diminuarea valorii reale a salariului pe o sursă credibilă, calculele culese de doamna Anca Boagiu de la INS : ”Rata anuală a inflaţiei în 2012 a fost de 4,95%, 
În decembrie 2012, preţurile au crescut cu 0,6% faţă de noiembrie, pe fondul scumpirii alimentelor cu 0,66 procente, a mărfurilor nealimentare cu 0,89%, în 
timp ce serviciile s-au ieftinit cu 0,19%.


Rata medie lunară a inflaţiei în anul 2012 a fost de 0,4%, faţă de nivelul de 0,3% consemnat în 2011…”[3]  Așadar, e de bine, nu ? Pe lângă acestea, nu toți bugetarii  își vor putea păstra locurile de muncă, ci în special pompierii, polițiștii și medicii. Mărețe timpuri, mărețe idealuri, ”nu-așa”[4] ? Și toate acestea sunt posibile cu o simplă ștampilă de vot.


Iar revin la ce se întâmplă prin alte democrații. Nimeni nu este concediat decât pentru grave erori profesionale. Dacă instituția reduce din personal, o face cu cap, propunând exclusului soluții pentru un alt job, nu îngroșarea rândurilor șomerilor. Și există un întreg aparat al statului care se ocupă de acești semi-șomeri.


Amuzantă ar fi și pagina 12 a documentului, dacă nu ar fi de plâns. Se menționează acolo că se vor reduce cheltuielile pentru parlament. 588 de parlamentari în 2013 vor încasa salarii mai mici decât 300 de parlamentari în 2012 ? Pe când o grevă în Parlament ?


Întorcându-ne puțin spre pagina 7, ne întrebăm ce reprezintă concret ”alte transferuri și cheltuieli” în valoare de 2,9 miliarde de euro (atenție, nu de lei !) ? Și lista întrebărilor retorice ar putea continua.


[1]http://issuu.com/victorponta/docs/bugetul_cetateanului_2013?mode=window&viewMode=doublePage, pag. 3


[2]http://issuu.com/victorponta/docs/bugetul_cetateanului_2013?mode=window&viewMode=doublePage , pag. 6


[3] http://www.ancaboagiu.ro/stiri/unii-muncesc-altii-mint-pana-cand/


[4] Aluzie la binecunoscutul tic de limbaj al lui Silviu Brucan


Autor: Gabriela Mocanasu


Acest articol a fost citit de 513 ori


Recomandă acest articol:


Comentarii


comentarii